Acum cateva zile grecii au iesit in strada si au protestat violent. In urma acestui fapt primul ministru al Greciei a luat masuri de remaniere a guvernului. Nu stiu daca protestatarii au fost sau nu multumiti de rezultat dar macar s-a schimbat ceva. Actiunea lor nu a fost trecuta cu vederea.
La noi, in Romania, spitale se inchid si doctorilor de familie li se taie bugetele. Angajatii din ministerul de interne sunt dati afara sau li se taie ratiile de hrana. Guvernul da ordonante de urgenta si elaboreaza modificari ale codului fiscal pentru ca ANAF-ul sau alte institutii care iau biruri sa te poata jefui retroactiv. Actori, ziaristi sau cantareti s-au trezit cu niste datorii enorme pentru niste sume neincasate. Multi dintre bugetarii carora li s-au micsorat salariile au procese intentate de catre bancile unde au datorii. Somajul este in crestere, iar afaceriile abia se tara. Agricultura nu mai vorbim. Si cand te gandesti ce pamant avem. Daca ar vedea grecii probabil ne-ar scuipa. La ei se cultiva te miri ce printre bolovani. Ce facem impotriva acestor chestiuni? Pai sa vedem. O doamna, Cristiana Anghel, a facut greva foamei. Apoi, un domn, Adrian Sobaru s-a aruncat de la balconul parlamentului. De curand, un militar si-a dat foc in fata palatului Cotroceni iar un altul a vrut sa se arunce de pe un stalp de inalta tensiune. In rest, carcotim pe la colturi. Si ne multumim sa luam imprumuturi sau sa renuntam la cele cateva rasfaturi care faceau viata mai frumoasa, sau mai suportabila. Si ne uitam la discutii nesfarsite despre constitutie, despre reimpartirea teritoriala sau despre pretentiile ungurilor extremisti. Asistam pasivi de ceva timp la nenorociri si drame umane: oameni care-si chinuie copii sau fratii, politisti care-si omoara parintii, mame care-si abandoneaza noi nascutii, persoane mature care-si iau viata fiindca nu-si mai pot plati datoriile. Nimic nu ne misca. Nimic nu ne pune miscare pentru a schimba ceva. Nici solidaritatea si ce-i mai grav nici foamea.
Ar putea parea, desigur, ca simt admiratie pentru protestele in forta cu accente de violenta manifesta. Nu este chiar asa. Nu cred ca a actiona cu violenta este o solutie. Dimpotriva, consider ca este foarte periculoasa atunci cand nu poate fi gestionata la timp. Insa nu cred nici in inertie. Violenta este distructiva, insa starea de inertie poate fi catastrofala. Ne vom stinge stand asa degeaba. In timp ce scriu asta aud la televizor de la Lucian Mandruta ca, un sondaj facut de curand, da un procent de peste 54% din populatie care crede ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu. Ingrozitor. Ce repede am uitat si grozaviile societatii comuniste! Nu stiu care este solutia, ce ar trebui sa facem, dar oricum ar fi, eu nu ma pot impaca cu ideea de a pieri fara lupta si ma voi alatura celor care vor alege sa demonstreze impotriva regimului actual. De una singura nu vad ce pot face altceva decat sa-mi exprim ideile.
oanachioveanu 
Lasă un comentariu