un site despre felul in care vad si inteleg eu realitatea

Archive for Ianuarie, 2012

„Politica si Filmul” – AVATAR –

Auzisem si cumva simteam in sinea mea ca este adevarat. In lumea contemporana politica e peste tot.  Otraveste aerul chiar si in arta. Cand afirm asta ma refer la Oscarurile din 2010. „The Hurt Locker” in regia lui Kathryn Bigelow ia Oscarul pentru cel mai bun film desi in competitie cu el fusesera uriasele pelicule „The Blind Side” si „Avatar”.  Fiind o pasionata cinefila, am urmarit peliculele mai sus mentionate inainte de a face judecati de valoare despre ele. Sigur afirmand asta sunt usor inexacta. Primul film am inceput sa-l urmaresc fara insa a finaliza demersul, pe la jumatate eram atat de plictisita incat am renuntat. La „The Blind Side” si „Avatar” nu am mai fost in aceasta situatie ci dimpotriva, le-am revazut pe fiecare in parte de alte cateva ori. Comentariile de la ora respectiva erau legate de vrednicia soldatiilor americani si de priceperea femeii regizor, in antiteza cu aberatii rasiste legate de „Avatar”. Se pare ca lupta reala s-a dat intre aceste doua filme.

Din punctul meu de vedere lucrurile sunt mult mai adanci si ma voi explica. Din putina istorie pe care o stiu, pe fondul studiilor aprofundate de psihologie, pot afirma ca indiferent de epoca traversata, in ciuda acumularii masive de informatie stiintifica, s-au gasit mereu metode eficiente pentru a-l tine pe om departe de sine insusi si de valoriile autentice. In nici o epoca fie ea mai indepartata, fie mai apropiata de modernitatea in care ne regasim, nu am fost crescuti cu suficienta grija si dragoste, nu am fost formati sa ne autogestionam cu adevarat, dincolo de a ne procura necesarul material, sa ne hranim si latura spirituala. Femeile au fost mentinute intr-o stare de inferioritate in comparatie cu barbatii, ceea ce a facut loc cu repeziciune abuzului fizic si psihic, si a perpetuat educarea diferentiata a sexelor. Lucruri vii ca demnitatea, curajul, eroismul sau patriotismul au ajuns concepte sterile a caror aplicare practica s-a facut dupa bunul plac a celor care le-au utilizat in scopuri proprii. Ne-a fost cultivata increderea falsa ca suntem stapanii lumii si ca o putem modifica dupa bunul plac pentru a o folosi. Acest lucru a dus treptat la indepartarea noastra de natura si inchiderea in niste spatii special amenajate, care ne-au conferit aparent mai multa siguranta si in fapt mai multa nefericire.

Daca faci un efort minim in a dezbraca „Avatarul” de aspectul sau SF,  de aparenta nepotrivire intre cele doua lumii, s-ar putea sa sesizezi valoarea antitezei. Este reliefata extraordinar incepand cu dimensiunea celor doua rase si terminand cu posibilitatea contopirii lor la  finalul peliculei. Mi-ar place sa am ocazia sa-l cunosc pe James Cameron doar pentru a-i spune ca eu am inteles. Mi-ar place sa fim multi care intelegem simplitatea si importanta acelui mesaj si mi-ar place sa ne unim. O adunare care pricepe dincolo de mizeriile cu care suntem poluati permanent este singura careia m-as putea dedica ca organizatie si alaturi de care as putea lupta facand abstractie de persoana mea. As incepe prin a curata mizeria politicului care viciaza arta iar asta ar duce cu siguranta la deschiderea si mai multor ochi catre realitate si firesc. Pana la urma, arta s-a dovedit perpetuu o forma de comunicare universala, si n-a avut nevoie de traduceri. Mi-ar place sa nu o mai murdarim.

Visez asta.

Anunțuri

Politica si Revolutie

Mi-a luat ceva timp sa ma reintorc la scris, aici, pe blog. Pana de curand sufeream de un soi de apatie, data de situatia in care ne aflam noi romanii de ani de zile,  si intretinuta de faptul ca nu am mai vazut nici un film in ultima vreme despre care sa simt ca merita sa pomenesc.

Se implinesc 18 zile de cand am constatat stupefiata ca organismul din care fac si eu parte nu e mort. In sfarsit, s-a intamplat ceva care sa revolte poporul asta atat de tare incat sa-l indemne sa actioneze. Ma simteam veghind la capataiul unei persoane decedate, care dintr-o data s-a sculat in capul oaselor si a cerut un pahar cu apa. Partea frumoasa a acestei intamplari este faptul ca miscarea a fost una autentica, dictata de constiinta fiecarei persoane care a participat la demonstratii. Astfel determinarea care i-a adus laolalta pe compatriotii nostri s-a dovedit greu de infrant. Nici incercarile de manipulare ale fortelor de represiune, nici vremea rece si taioasa nu au dus la incetarea acestor actiuni. Partea proasta, tine de capacitatea noastra de a indura, de a tolera abuzurile, si de naivitatea cu care asteptam de la cei care ne oprima sa se opreasca, sa-si dea seama de faptele lor si sa le indrepte.  Eu cred ca aceasta atitudine ni se trage de la lipsa unei culturi democratice. Nu stim pe deplin ce inseamna acest lucru, nu ne exersam drepturile si nu ne indeplinim obligatiile. Mult hulita perioada Ceausista a avut doua merite de neconstestat. Prima este legata de faptul ca am fost alfabetizati cu forta, iar cea de-a doua consta in faptul ca, vrand nevrand trebuia sa-ti asumi propriile fapte. Daca nu o faceai de buna voie, erai obligat. Eu consider ca in orice societate asezata, existenta unui set de reguli si a unei  structuri este necesara si obligatorie. Concret, ma refer la trecerea patrimoniului institutiilor de stat, de la o guvernare la alta, pe principiul gestiunii. Evident ca asta nu poate starpi complet coruptia insa cu siguranta ar putea s-o diminueze.  Cat timp nu ne vom trezi la realitate si nu vom cere ca politicienii, angajatii nostrii, sa ia in primire cu semnatura starea de fapt, la momentul respectiv, al sectorului pe care il au de administrat, si nu vor face raporturi detaliate de activitate, controlate judicios, atunci cand isi vor parasi posturile incredintate temporar, nimic nu se va schimba cu adevarat in tara asta.  Ceea ce traim noi astazi se datoreaza lipsei unei putinte organizate de a-i trage pe acesti oameni la raspundere. Vorba unui ziarist, ei ne fura viata iar noi nu avem parghii pentru a-i face sa plateasca.

In ciuda tonului pesimist, speranta mea a renascut. Imi doresc din rasputeri sa nu fiu nevoita sa plec din Romania. Tara asta are ceva adevarat in ea si este pasionanta ca un film de calitate care te tine in suspans. La ora actuala, necazul este ca suspansul e  negativ. Nulitatiile astea de la guvernare nu vor cu nici un pret sa plece, constienti probabil ca, nefiind in stare de altceva, ala e singurul loc unde pot avea parte de atentie. Din pacate, singurul mod in care vom putea scapa de ei va fi unul violent si evident va insemna victime umane. Asa cum noi nu stim sa utilizam prerogativele democratiei, nu stiu nici ei. Si ce este cel mai trist aici rezida din ideea ca o mare parte dintre noi am contribuit la aducerera lor in pozitie de forta. Prea multi romani nu cunosc tehnicile de manipulare ale maselor si nu reusesc sa decanteze intre minciuna si adevar atunci cand privesc un candidat. Dar… ca orice alt lucru pe lumea asta, si situatia asta va avea un sfarsit. Vom trage ponoasele rabdarii noastre exagerate, fiindca daunele produse in toti acesti ani vor fi greu de recuperat, si vom merge inainte. Felul in care o vom face va spune insa adevarul despre felul in care suntem noi ca natie. Fie ne vom recapata patriotismul si vom opta pentru ordine, fie ne vom preda, si ne vom ruga sa ne conduca altii dinafara tarii, in speranta ultima de a supravietui corporal fara pretentii de cetateni demni apartenenti unui pamant foarte darnic.

Nor de etichete